1509 - A avut loc prima expunere a frescelor lui Michelangelo Buonarotti care decorează bolta Capelei Sixtine.
1599 - A avut loc intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia. Întreg teritoriul Transilvaniei a trecut sub autoritatea sa, înfăptuindu-se, astfel, prima unire politică a două provincii româneşti - Moldova şi Ardealul.
1835 - A apărut, la Bucureşti, "Gazeta Teatrului Naţional", condusă de Ion Heliade Rădulescu, prima revistă de specialitate care sprijină teatrul şi literatura dramatică în limba română.
1894 - A încetat din viaţă ţarul Alexandru al III-lea al Rusiei; fiul său, Nicolae al II-lea Romanov devine noul Ţar al Rusiei.
1922 - A abdicat Mehmet al VI-lea, ultimul sultan al Imperiului Otoman.
1928 - Au început emisiunile radiodifuziunii române.
1981 - Insulele Antigua şi Barbuda şi-au câştigat independenţa faţă de Regatul Unit al Marii Britanii.
1982 - A încetat din viaţă regizorul american King Vidor (n. 1894).
1989 - Este ucisă cântăreaţa de muzică uşoară Mihaela Runceanu (n. 4 mai 1955).
1993 - A intrat în vigoare tratatul de la Maastricht, stabilind formal Uniunea Europeană.
2002 - Cetatea antică Massad, de la Marea Moartă, în sudul Israelului, a fost trecută în patrimoniul mondial UNESCO.
2005 - Astronomi ai NASA au anunţat că au descoperit încă doi sateliţi ai planetei Pluto.
luni, 31 octombrie 2011
luni, 24 octombrie 2011
La muti ani, Majestate!!!
Pentru a contribui la ”iluminarea“ acelora care vorbesc despre istorie fara a o sti si “arunca” cu vorbele asemeni pietrelor din parabolele biblice, am sa incerc in acest mic articol, scris la aniversarea Majestatii sale Regele Mihai I, sa prezint cateva informatii, din cartea “fara de care istoria contemporana a Romaniei nu se poate scrie” asa cum scria Florin Constantiniu in prefata cartii “Jurnal” a lui Raoul Bossy.
Raoul Bossy una dintre cele mai marcante personalitati ale diplomatiei romanesti, 1894 – 1975, scrie in “Jurnal” una dintre cele mai valoroase lucrari ale lui si despre perioada premergatoare abdicarii regelui Mihai.
Iata ce scria diplomatul dupa vizita regelui la casatoria principesei Elizabeta:
“9 decembrie 1947
… regele, ca om tanar ce e, si care n-a avut de fapt nici copilarie, nici tinerete fericita, ar fi fericit sa ramana in Occident, dar vrea sa faca ceea ce constiinta ii arata ca este datoria lui …
Teroarea si mizeria din tara intrec orice descriere. Procesul lui Maniu si condamnarea lui au pus capat rabdarii …”
Cat despre atitudinea marilor puteri democratice, diplomatul spune intro fraza, esenta, atat despre soarta Romaniei cat si despre a acelui tanar rege al ei din tragicul an 1947:
”… s-au spalat pe maini ca Pilat din Pont”.
Si pentru lamurirea celor care vor citi aceste randuri si in numele adevarului istoric si al omeniei, care dintre noi regi sau nu ar fi putut face altceva?
“30 decemhrie 1947. Aflam la radio tragica veste a abdicarii Regelui Mihai I. Era inca ieri la Foisor, in Sinaia, cand Negel i-a telefonat ca Groza il roaga sa vina de urgenta in Bucuresti, daca e posibil cu Regina Elena, avand a-i vorbi in importante chestiuni de familie. Sosit azi dimineata, cu masina, in Capitala, se duce direct la palatul matusei sale Elisabeta de la Herastrau, unde locuieste. Groza, intovarasit de Gheorghiu-Dej, este de indata introdus in biroul sau. Fara inconjur, Groza ii declara ca „s-a decis" (unde?) sa se suprime monarhia si ca, de aceea, trebuie sa semneze actul de abdicare ce i se prezinta, astfel cum este redactat. Regele, desi traznit de vestea ce i se da, cauta sa explice ca monarhia are un rol in Romania si ca el mai poate aduce servicii tarii. In zadar! Groza ii da un termen de doua ore ca sa se decida, dupa care nu-si ia raspunderea a celor ce s-ar putea intampla. Ii da a intelege ca s-ar putea sa i se intenteze un proces de tradare pentru ca, in timpul calatoriei sale la Londra, ar fi lua: contact cu diriguitorii politici anglo-saxoni si cu emigratt romani. Regele iese atunci pe balcon spre a se indrepta catre camera lui Negel si a se consulta cu el. Vede de acolo trupe din divizia „Tudor Vladimirescu" inconjurand palatul si mai multe camioane militare. Garda palatului nu se compune decat din 25 oameni cu un ofiter gata sa-isi apere regele. Lupta ar fi prea inegala. Regele semneaza actul de abdicare si se intoarce la Sinaia. Sunt adanc convins ca aceasta mizerabila si perfida comedie nu poate infatisa, peste vointa azi incatusata a romanilor, sfarsitul dinastiei romane care a dat opt decenii de propasire tarii si a inscris pagini de glorie in istoria neamului”.
Astfel se scrie cateodata istoria pentru tari “mici”, dar astazi in Europa lui 2011 putem macar in ultimul ceas nu dupa moartea lor, vezi (I. Ratiu, C. Coposu) sa ne respectam pe noi respectand istoria si valorile ei.
Raoul Bossy una dintre cele mai marcante personalitati ale diplomatiei romanesti, 1894 – 1975, scrie in “Jurnal” una dintre cele mai valoroase lucrari ale lui si despre perioada premergatoare abdicarii regelui Mihai.
Iata ce scria diplomatul dupa vizita regelui la casatoria principesei Elizabeta:
“9 decembrie 1947
… regele, ca om tanar ce e, si care n-a avut de fapt nici copilarie, nici tinerete fericita, ar fi fericit sa ramana in Occident, dar vrea sa faca ceea ce constiinta ii arata ca este datoria lui …
Teroarea si mizeria din tara intrec orice descriere. Procesul lui Maniu si condamnarea lui au pus capat rabdarii …”
Cat despre atitudinea marilor puteri democratice, diplomatul spune intro fraza, esenta, atat despre soarta Romaniei cat si despre a acelui tanar rege al ei din tragicul an 1947:
”… s-au spalat pe maini ca Pilat din Pont”.
Si pentru lamurirea celor care vor citi aceste randuri si in numele adevarului istoric si al omeniei, care dintre noi regi sau nu ar fi putut face altceva?
“30 decemhrie 1947. Aflam la radio tragica veste a abdicarii Regelui Mihai I. Era inca ieri la Foisor, in Sinaia, cand Negel i-a telefonat ca Groza il roaga sa vina de urgenta in Bucuresti, daca e posibil cu Regina Elena, avand a-i vorbi in importante chestiuni de familie. Sosit azi dimineata, cu masina, in Capitala, se duce direct la palatul matusei sale Elisabeta de la Herastrau, unde locuieste. Groza, intovarasit de Gheorghiu-Dej, este de indata introdus in biroul sau. Fara inconjur, Groza ii declara ca „s-a decis" (unde?) sa se suprime monarhia si ca, de aceea, trebuie sa semneze actul de abdicare ce i se prezinta, astfel cum este redactat. Regele, desi traznit de vestea ce i se da, cauta sa explice ca monarhia are un rol in Romania si ca el mai poate aduce servicii tarii. In zadar! Groza ii da un termen de doua ore ca sa se decida, dupa care nu-si ia raspunderea a celor ce s-ar putea intampla. Ii da a intelege ca s-ar putea sa i se intenteze un proces de tradare pentru ca, in timpul calatoriei sale la Londra, ar fi lua: contact cu diriguitorii politici anglo-saxoni si cu emigratt romani. Regele iese atunci pe balcon spre a se indrepta catre camera lui Negel si a se consulta cu el. Vede de acolo trupe din divizia „Tudor Vladimirescu" inconjurand palatul si mai multe camioane militare. Garda palatului nu se compune decat din 25 oameni cu un ofiter gata sa-isi apere regele. Lupta ar fi prea inegala. Regele semneaza actul de abdicare si se intoarce la Sinaia. Sunt adanc convins ca aceasta mizerabila si perfida comedie nu poate infatisa, peste vointa azi incatusata a romanilor, sfarsitul dinastiei romane care a dat opt decenii de propasire tarii si a inscris pagini de glorie in istoria neamului”.
Astfel se scrie cateodata istoria pentru tari “mici”, dar astazi in Europa lui 2011 putem macar in ultimul ceas nu dupa moartea lor, vezi (I. Ratiu, C. Coposu) sa ne respectam pe noi respectand istoria si valorile ei.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)